Beletristică · cărți cu țepi · Dragoste cu țepi · Dramă · Literatură contemporană · Literatură română

Recenzie ”Toate sfârșiturile sunt la fel” de Andrei Cioată

lansare-carte-cioata1Am auzit de nenumărate ori despre acest roman și am citit zeci de recenzii. Recenzii bune, foarte bune. Toate îl clasau drept un roman must-read, un roman care îți ridică inima la nori, ți-o coboară cu viteza luminii și ți-o îngroapă adânc sub pământ, ca mai apoi să renască, să iubească din nou. Așa că m-am hotărât. Am apelat la biblioteca mea mergătoare (Mersi, Aricelule), am ,,furat” Toate sfârșiturile sunt la fel și mi-am început călătoria alături de Andrei.

Protagonistul acestui roman scris cu cernelă alimentată de visuri este Andrei, un tânăr a cărui maturitate depășește cu mult normele obișnuite pentru vârsta sa fragedă; pentru un adolescent abia dat în copt. Andrei respiră, clipește, există pentru și de dragul mamei lui, pentru femeia care a rupt bucăți din propriul suflet, propria-i inimă și le-a plantat în pieptul crud al fiului său capodoperă.

Și mi-am dat seama, mamă, de unde m-am născut eu. Am căzut odată cu ploaia din cerul ochilor tăi. Am înmugurit în pământul peste care, scrijelindu-l cu unghia, mi l-ai făcut pat și pătură, pernă și vis. […] Eu am căzut din cer, mamă, am căzut din cer, am căzut din ploaie și din vis, precum iubirea.

În ciuda iubirii nemărginite pe care Andrei i-o poartă mamei sale, acesta se vede nevoit să părăsească cuibul părintesc pentru a-și pune ordine în gânduri, pentru a înțelege alegerile mamei sale, pentru a se găsi pe el însuși.

Plec să mă regăsesc. Să nu mă cauți, pentru că altfel voi pleca și mai departe.

Îi cunoaște pe B. și pe Irina, ajunge să îi iubească pe amândoi, aceștia făcându-și culcuș permanent în cele mai ascunse cotloane ale inimii sale. Crește, simte, iubește alături de cei doi. Trăiește. O face fără regrete până când observă că scrisorile în care își presăra bucăți din inimă pentru mama sa nu primeau niciodată răspuns, așa că părăsește noul cămin în căutarea a ceea ce a pierdut.

Am empatizat cu toate personajele. Am plâns de-odată cu mama sa, am devenit protectivă și posesivă ca B., mi-am pus întrebări precum Andrei și mi-am dorit să fiu senzuală, provocatoare, dar totuși copilăroasă ca Irina. Irina, fata care miroase a scorțișoară și vanilie, a cărei întreagă existență îți impregnează în piele arome de zahăr, ciocolată caldă și cafea cu lapte.

Aș reciti oricând și aș recomanda oricui acest roman-capodoperă ce ascunde între coperțile sale o povestire presărată cu speranțe, iubire și stropită cu picături din propriul suflet al autorului. Andrei Cioată –ce am observat în filele romanului- este genul de persoană care renunță la bucăți din sine pentru a-i reconstrui pe cei care au disperată nevoie. Este genul de persoană pe umărul căreia vrei să plângi, să te descarci la patru dimineața, pentru că știi că te vei simți mai bine după.

Într-adevăr, Toate sfârșiturile sunt la fel. Doar că eu am o altă teorie față de cea a lui Andrei. În opinia mea, sunt toate la fel pentru că toți murim într-un final și luăm cu noi doar persoanele și lucrurile, amintirile pe care le-am iubit. Luăm doar iubirea. Nu contează că ești bogat sau sărac. Râmănem doar cu ce am trăit. Averile nu vin după noi oricât de mult ne-am dori asta.

[…]adesea poate nu iubim un bărbat, o femeie, nu iubim buze și atingeri de piele, ci anume iubirea.

Iubim iubirea.

Advertisements

5 thoughts on “Recenzie ”Toate sfârșiturile sunt la fel” de Andrei Cioată

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s