Beletristică · Literatură contemporană · Literatură română

Recenzie ,,Slowroom” de Maria Folea

Coperta_slowroomUna dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima perioadă – și cam toate au fost bune! – Slowroom, de Maria Folea. Nu mă miră absolut deloc că acest roman a câștigat concursul de debut al editurii Herg Benet din 2013.

Nu pot dezvălui foarte multe despre plot-ul cărții fără să dezvălui spoilere, așa că voi lăsa aici descrierea oficială a operei.

Dacă Laura lui Cristi este aceeași cu Laura lui Claudiu? Cum afli răspunsul? O provocare care pleacă într-o banală seară de bloc, între doi vecini, un laptop care trebuie reparat și o tânără seducătoare ce întârzie să își dezvăluie identitatea… Pare ușor, însă nu și atunci când lucrurile o iau repede razna.

Un roman al cărui suspans este pretextul pentru ceva mai mult decât simple rezolvări ale unor necunoscute: un adevărat mind fuck literar!

Ultrapsihologic, chiar psihiatric, dar niciodată din aparențe, Slowroom este întunericul, dar nu cel fascinant și necunoscut, ci acela format din turnulețe, făcute chiar de noi, demult, acum, mâine. Și le facem, până… până la aer.

Cât de departe pot ajunge obsesiile, angoasele? Maria Folea redefinește Nebunia, într-un fel cu totul și cu totul aparte. Ea se caracterizează prin perseverență și credință arzătoare într-un anumit lucru. Obsesie. Angoasă. Nu există realitate general acceptată. Există realitatea care nu există decât în mintea protagonistului. Și a ta.

Scriitoarea se joacă cu mintea lui Cristi. Adică, a ta. 

Laura este cel mai interesant personaj peste care am dat până acum. În cărți. Sper că nu și altundeva. O consider chiar o boală, până acum nedescoperită. Cred.

Dar poate că ceea ce m-a marcat cel mai mult în scriitura Mariei este capacitatea de privire a sinelui din planuri diferite, suprause dimensional și temporal. O metamorfozare cvasiexistență a conștiinței, dacă vreți. Cam asta e Slowroom.

timpul capătă alte dimensiuni aici. se comprimă până ajunge cât o pastilă pe care o înghit cu o gură de coniac. apa picură în chiuvetă şi între două picături orele se odihnesc.

Inceptional mindfuck, mai presus de toate. Slowroom e o capodoperă. În mod normal, aș începe să îmi repet în gând ce-mă-fac [acum că am terminat o carte atât de bună] dar nu voi face asta. Nu azi.

Adoptă cartea: site-ul editurii | libris | elefantCărturești | dol

14018048_316481958687831_659365280_n

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s