Lansări de carte · Literatură contemporană · Literatură română

Lansări Herg Benet din Vamă. Sau despre cum 5 ore cu oamenii potriviți pot să însemne Totul

 

Părul îmi miroase a vamă, a mare, a nisip și sare. E creț și în același timp frizzy și pleoștit. Acesta a fost primul lucru pe care l-am observat, trezindu-mă la 6 seara. Azi. După 10 ore de somn.
Mi-am dorit întotdeauna să merg în Vamă. Să gust și eu din experiența pe care mulți, printre care și Cristina Nemerovschi, în cărțile ei și nu numai, o descriu ca fiind mai mult decât uimitoare.
După vreo opt ore de mers cu mașina, am ajuns. Din mașină, i-am observat ieșind din hostel-ul lor. Cristina, Alex, Ioana și Lavinia. M-am dat jos, pregătit pentru o seară plină de Nou, de frumos, de lectură. De Artă.
Îmi găsesc foarte greu cuvintele pentru a descrie tot ceea ce s-a întâmplat. Știam chiar de la fața locului că nu voi putea conștientiza totul, la adevărata gravitate și valoare decât după. Mâine, adică azi, cel mai probabil. Acest fapt mi se adeverește cu fiecare secundă.
Mi-am ascultat scriitorii preferați lecturându-și operele, i-am îmbrățișat, am luat autografe. Am trăit cu adevărat, am fost eu până la capăt. Am fost rockstar și nu datorită cărții, tricoului și genții.  Am uitat de tot, m-am învăluit de zâmbete, de bunătate și de curiozitate. De spontaneitate.
Știți sentimentul acela, când îți dorești ceva atât de mult, încât, atunci când se materializează întru splendoarea sa în fața ochilor tăi, te simți… împlinit, arzi și nu vrei, pe moment, mai mult. Fiindcă totul este exact acolo, cu tine, trece prin tine, dar nu te sperie, ci te completează, tocmai pentru ca, în următoarea zi, să deschizi ochii cu satisfacția că ai fost. Fără atribute și complemente, cum mi-a scris Ioana, ci pur și simplu ai fost. Atât cât ai putut. Până la capăt. Am mers mult, m-am bazat pe instinct, pe magie, irealul proiecțiilor mele se împletea cu trăiri neprihănite, arzătoare. Vii. Exact ca mine.
Nu am ajuns încă acasă, mai am mult de mers. Dar am înțeles că pereții sunt de cele mai multe ori acolo și mă pot ține strâns, cât de strâns pot de ei. Nu tremur, nu mi-e frică, ci vreau. Și dacă pereții vor arde, o să-mi fac singur alții. Cu stiloul și cu zâmbete.
Din ceainăria în care scriu, încă mă simt în Vamă. Nu vreau să plec, fiindcă ard. Și-mi place. Pe moment, nu mi-a mai păsat de felul în care arătam. Nu-mi păsa de părul care îmi era în absolut toate direcțiile. Fiindcă tot ceea ce conta era chiar acolo. A fost exact cum a trebuit să fie. Nimic mai mult, nimic mai puțin.
Vă iubesc și aștept să vă revăd. Voi fi Rockstar pentru totdeuna.
Nu știm dacă împărăția noastră va avea sau nu sfârșit
Dar nici nu ne pasă
Pentru că tot ce contează e acum.
Nu vrem să ni se ierte păcatele
Ci să ni se înmulțească
În viața veacului ce va să vie.
(Cristina NemerovschiRockstar)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s