Beletristică · Dragoste cu țepi · Dramă

Recenzie „Povestea târfelor mele triste” de G.Garcia Marquez

  Prima carte de-a maestrului pe care am citit-o a fost Despre dragoste și alți demoni. Și am rămas înmărmurită descoperind stilul unic al acestui autor, capacitatea de a da frâu liber unei imaginații care te proiectează într-o realitate atât de altfel. Nu știu cât din scrierile sale sunt ficțiune și câte-s adevăr, sau inspirate din adevăr, dar cert e că fluiditatea scriiturii te acaparează inevitabil, și totul îți pare real, palpabil, efemer.

Să nu mori fără să vezi cât de minunat e să ți-o tragi din dragoste.

Povestea târfelor mele triste a fost interzisă la începuturile ei în foarte multe țări, fiind vândute versiuni piratate. Nici azi nu e un roman foarte iubit, datorită limbajului relativ vulgar și obscen.

Cred că e mai adorată de bărbați decât de femei. Aproape toate tipele pe care le cunosc și au citit acest roman s-au arătat extrem de înjosite de limbaj și descrieri. Ce-i drept, nu e o carte pentru oricine, iar de acțiunea ușor incestuasă ne putem da seama încă din primele pagini: În anul în care am împlinit nouăzeci de ani, am vrut să-mi dăruiesc o noapte de dragoste nebună cu o adolescentă fecioară. Un moșneag dezvirginând o copilă de paisprezece ani- ce poate fi profund și inefabil în cartea asta, te gândești.

Aveam, în sfârşit, parte de viaţă reală, cu inima la adăpost şi condamnat să mor de dragoste adevărată în agonia fericită a oricărei zile după ce aveam să împlinesc o sută de ani

Ei bine, din experiențele sexuale (deloc puține, de altfel) ale protagonistului apare arborescent o poveste de viață tumultoasă, ba chiar extrem de delicată. Când decide să își ofere ultima noapte de dragoste cu o virgină, Mudarra simte că viața lui de abia acum începe. Deși conștient că nu va dura mult, vrea să se refugieze cât mai poate în micile fericiri ale vieții. Când o vede pe fecioară întinsă în pat, goală, gata să i se dăruiască, ceva se schimbă în interiorul său. De ce nu vrea să o facă a lui? De ce preferă să adoarmă lângă trupu-i gol? Numind-o pe fată Delgadina, Mudarra o transformă într-ul ideal feminin de care nu a avut niciodată parte, un ideal râvnit toată viață, dar niciodată obținut pe deplin. 

Văd Povestea târfelor mele triste ca pe un roman de dragoste. O meditație asupra spiritului uman care se pierde pe sine în căutarea iubirii adevărate. Și, într-un final, nu la asta se rezumă viața? La cei pe care i-am iubit? La cei pe care i-am lăsat să ne iubească?

Întotdeauna mi-am zis că gelozia e mai puternică decât adevărul

Scriitura lui Gabriel Garcia Marquez e asemenea unui glob de cristal, atât de fragil încât ți-e teamă că se va sparge și tot ce va rămâne vor fi cioburi. Un stil unic, comic și tragic în același timp, o operă de artă care tranformă, prin autenticitate, vulgarul în frumos și obișnuitul în unic.

Adoptă cartea: site-ul editurii/elefant/libris/cărturești

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s