Beletristică · Cristina Nemerovschi · Literatură contemporană · Literatură română

Recenzie ,,Rockstar” de Cristina Nemerovschi

Coperta_RockstarRockstar-ul Cristinei Nemerovschi a reprezentat, pentru mine, cea mai așteptată carte pentru anul 2016, alături de Cronicile fetei lup, care va apărea la sfârșitul anului.

Când, în sfârșit, ziua cea mare sosise, ziua în care exemplarul meu își ocupa locul eliberat demult în biblioteca mea, am plecat mai devreme de la școală, să prind curierul. Am început să sar prin casă, când m-am văzut în brațe cu materializarea celui mai mare vis, celei mai mari aspirații din ultimile luni. Eram gata să mă dau întru totul lui Storm, să devină parte din mine, să mă avânt în trăirile lui sublime, în timp ce portretul său ideal mi se contura încet, dar sigur, în minte. Ia-mă, sunt doar al tău. Pentru totdeauna.

Așa cum, pe măsură ce ai acces tot mai mult la gândurile unui om, la trăirile și la concepțiile sale, ajungi să crezi că îi știi, cât de cât, stilul. Că îl cunoști. Că te-ai obișnuit cu el. Ei bine, nu este deloc așa. Am descoperit, prin intermediul ultimului roman al Cristinei, un suflet prihănit, aparte de cum se reliefa până acum. Pentru că Storm provine din Cristina și deoarece Storm este, acum și pe vecie, în mine. Vorbim, așadar, de o evoluție a autoarei, atât în calitate de scriitor, cât și în calitate de Om.

Pentru început – durere. Cu toții credem că știm ce-i aia, nu? Poți simți durere când cazi în nas urcând scările de la bloc, la patru dimineața, fiindcă ești mort de băutură și de viață, mai ales. Simți durere când n-ai destui bani pentru un pachet de țigări, așa că îți iei la bucată și ajungi la mila femeii care încalcă legea, pentru 5 lei în plus, pe fiecare pachet. Da, toți oamenii simt durere. Dar Cristina nu o vede ca pe ceva în neapărat trupesc, fizic, esențial uman. Ci, aș putea spune eu, ca pe o artă.

Storm e o artă. Storm, prin relația sa cu viața, cu pământul, cu celelalte personaje – Fire, Alice, Kat, Lola, Johnny, Ioana Șoricelul etc.- cu muzica, toate ajungând să alcătuiască un Tot eterogen, dar perfect prin relativitatea și profunzimea sa. Rockstar e un roman mult mai complex decât lasă să pară. Eu îl plasez cam pe același nivel de complexitate cu Vicky, nu Victoria. Totuși, pe lângă Vicky, Storm este mult mai evolutiv. Se avântă în călătorii fizice și spirituale, psihedelice, dinamismul împletindu-se măiestuos cu momentele de contemplare, de respiro, de zbor – propriu și figurat.

IMG_6918

Mai mult decât atât, Rockstar este un metaroman, în mod clar must-read al literaturii contemporane. La început, acest aspect al discursului epic m-a uimit și mi-a dat o stare pe care nu am mai experimentat-o până acum decât puțin, puțin de tot, în poeziile de tip arte poetice consacrate. Ceea ce mi se pare cel mai interesant este felul în care scriitoarea – recent inclusă în subiecte de bacalaureat! – alternează realitatea pe care o știe bine, mult prea bine, din prisma experienței sale, cu ceea ce trăiește Storm. Verosimilitatea relației rockstar-ului Storm cu fanii săi și cu arta sa decurge de nicăieri altundeva decât din ceea ce este Cristina Nemerovschi, spre disperarea multora.

Arta nu are nume. Arta nu are locație. Artă nu găsești în neapărat în muzeele de artă, contemporană sau de acum 200 de ani. Arta nu trebuie să aspire la a fi diferită, pentru că atunci nu mai e artă. Arta nu e descrierea de pe Facebook de tipul //rebel artist//. Arta, pentru Storm, are trei mari capitole, precum cartea.

People have always loved me for my insanity. But now my insanity is killing me.

Rockstar e o zbatere continuă între două nebunii: cea a artei și cea a agoniei, două stări omonimice, separate printr-un glonț, vizibil sau nu. Pentru că Rockstar nu este numai viețile cuprinse între coperțile goth ale unui volum. Rockstar isn’t just Hurricane Inside, Rockstar is in each and every one of those people who never take anything for granted.

Nu vrem să ni se ierte păcatele
Ci să ni se înmulțească
În viața veacului ce va să vie.

Dar poate ceea ce m-a surprins cel mai mult, de-a lungul lecturii (care s-a terminat mult prea repede) este potențarea ideii că fiecare Rockstar, fiecare artist are un idol. Arta, trăirea și actul existenței pure dau naștere la mai mult, întotdeauna la mai mult. Așa cum se poate vedea aici 🙂

Be true to yourself and remember to laugh each day
It’s all that really matters.

I will. Thanks to you, Cristina.

Adoptă cartea: site-ul editurii / libris / elefant / eMag / Cărturești 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s