Beletristică · Literatură contemporană · Literatură română · Poezie

Recenzie ,,Sînge albastru” de Angela Marinescu

angela-marinescu-singe-albastru-cop1-rgbAstăzi voi încerca imposibilul, deși… nu ar fi deloc prima dată. Sînge albastru, de Angela Marinescu. Promițător? Foarte.

Spre rușinea mea, nu auzisem de autoare, înainte să primesc cartea, la începutul acestui an. Volumul, de fix patruzeci de pagini, pătrat, este, pe cât de subțire, pe atât de dens. Apărut pentru prima dată în 1969, reprezintă debutul Angelei Marinescu, exemplarul de față fiind ediția a doua a cărții, apărută la Casa de Pariuri Literare (CDPL). Încă de la prima pagină, mi-a fost foarte clar că îmi va fi nu greu, ci foarte greu să scriu ceva concret despre scriitura atât de fascinantă pe care o țineam în mâinile mele de adolescent.

Relativitate. Măiestrie. Sexualitate. Joc. Creație. Ars poetica. Senzualitate. Dorință. Facere. Toate, îmbrăcate într-un lirism din care nu vrei să mai ieși. Sînge albastru nu poate fi încadrată în absolut niciun subgen al creațiilor lirice în stihuri. Este ca un tot absolut, în care fiecare găsește ce vrea. Și ce poate.

Opinez, totodată, că intensitatea și puterea absolută a scriitoarei stau în faptul că, de fiecare dată când o recitești, descoperi un Nou, care diferă întotdeauna, în funcție de starea ta de spirit. Am citit și pătruns în poeziile sale, în total, de trei ori, cap-coadă și călătoria mea începe de-abia acum.angela_marinescu

Inevitabil, ne întrebăm: de ce numele unei scriitoare de o asemenea valoare, contemporană
cu Ana Blandiana și chiar cu Nichita Stănescu, nu este pronunțat cu ubicuitate de către școlari, liceeni și chiar cadre didactice? Răspunsul este simplu. Societatea românească, așa cum o știm noi, nu era și nu este întru totul pregătită pentru a vedea sufletul unui asemenea Om, care devine tot mai tânăr, în ciuda timpului.

Sângele, cel mai des relevat ca fiind albastru, de-a lungul poeziilor, este, de fapt, marea. Apa. În care scriitoarea își îneacă scriitura, poeziile, creația, sufletul. Cuvintele ei înoată printre pești și au nevoie de oxigen. Eu i l-am dat pe al meu. Am cartea în bibliotecă și în mine, deopotrivă. Atât cât am putut. Tocmai pentru că Operele dăinuie în timp, prin prisma sufletelor care le dau viață. Pentru a avea, la rândul lor, mai multă.

Temple 

Pe acest pământ al meu cu temple senzuale tulburi

Au năvălit țipând lungi copii.

Aș vrea s-ating cu mîna pîntecele subțiri de mătase

Să simt cu pulpa degetelor cum le pîlpîie

Pielea pe gîturile umflate de sînge.

O, dac-aș vedea pui proaspeți de păsări

Stînd palizi în nările lor dilatate

Ca niște cuiburi impure.

Apoi, să mă retrag încet

Să fiu zeiță-n întuneric,

Ca să mai pot trăi.

Dincolo de toate, o consider pe Angela Marinescu o maestră. A Totului. Așa cum puțini au fost și prea puțini vor mai fi. Îți mulțumesc, CDPL. Acum nu mai știu nimic. Mă voi întoarce la Sînge albastru, periodic, pentru a afla. Întotdeauna mai mult.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s