Recenzie „Să bați din palme cu o singură mână” de R. Flangan

Flangan e unul dintre autorii mei preferați. Am citit cu sufletul la gură O cale îngusta spre nordul îndepărtat, o carte căreia nu aș putea să îi fac recenzie. Prea profundă, prea bine scrisă pentru a comenta ceva despre ea.

Să bați din palme cu o singură mână este cea mai năucitoare carte pe care am citit-o. Vreodată. A fost o experiență tumultoasă, o poveste dramatică a unui destin care încearcă să se regăsească. Deși firul epic se scurge pe mai multe decenii, Să bați din palme cu o singură mână e un roman pe care-l citești destul de ușor. Te acaparează, te distruge, și apoi te re-creează. Devine arhitectul propiei tale destrucții.

Trebuie să specific însă că Flangan nu e pentru oricine. Scriitura sa siropoasă, tristă, dramatică, aproape îți imprimă remușcări. Personal însă, stilul său scriitoresc m-a captivat încă din primele pagini.

Oamenii beau nu ca să se bucure de prezent, ci dintr-un motiv mult mai presant, din dorința de a uita trecutul și a nega viitorul. Destinația lor nu era plăcerea, ci uitarea.

Sonja Buloh este personajul principal. O tânără trecută de 30 de ani, care încearcă să se găsească pe sine, dar eșuează constant, pierzându-se în amintirile copilăriei sale, care o bântuie, o distrug pe interior. O copilărie marcată de un tată bețiv și agresiv, Bojan și o mamă absentă, Maria.

M-a atras tare mult faptul că romanul se creează arborescent pe baza relației tată-fiică. Sonja, pe de o parte, își urăște tatăl abuziv, dar, pe de cealaltă parte, încearcă să-l ierte, să-l înțeleagă, dorindu-și să empatizeze altfel cu el. De asemenea, se hrănește în fiecare zi cu ideea că mama sa se va întoarce, că abandonul ei este doar un act temporar. Sonja înțelege, însă, într-un final, că oamenii sunt temporari, iar mama ei este, cel mai probabil, estompată în amintirea trecutului. 

Am fost impresionată de rolul important pe care îl are familia în creionarea unui caracter. Dorința obsesivă a Sonjei de a reveni în copilărie, când părinții ei erau încă împreună, face din acest roman unul psihologic, cu un puternic impact emoțional.

Deși finalul a fost surprinzător, și totul s-a terminat mult mai bine decât m-aș fi așteptat, Să bați din palme cu o singură mână e o carte sfâșietoare, teribilă, sensibilă și ucigătoare, care reușește să te emoționeze până la lacrimi, reușind să te facă să te întrebi cine ai fi fost azi dacă ieri erai altul?